Prevederea din nou lege a pensiilor care prevede că veniturile pot fi recalculat în baza unor acte doveditoare privind diverse forme de remunerare a adus în discuție ACORDUL GLOBAL. Această formă de plată a fost frecvent folosită în perioada comunistă, pentru ca după schimbarea legislației muncii să se creeze un vid legislativ în privința acordului global.
Acordul global ar fi fost definit prima dată în Codul Muncii din 1950 ca „plata pentru munca depusă (care) se va face, din acel moment, fie după durata ei, fie în acord sau cu bucata. (…). Cuantumul retribuției pentru unitatea de acord sau bucată se stabilește împărțind salariul din indicatorul tarifar fixat pe un timp determinat, pentru categoria profesională respectivă, la norma de muncă fixată pe același interval de timp. Pentru timpul necesar lucrărilor pregătitoare în vederea efectuării în acord, angajații vor fi plătiți cu o retribuție al cărei cuantum se va stabili pentru fiecare categorie profesională.”
Cei care lucrau în construcții au beneficiat de prevederile HCM nr 332/1950, iar angajaților din rețeaua comercială a sectorului socialist li s-a aplicat DM nr 1167/1951.
S-au publicat normele de muncă și salarizare ale cadrelor didactice conform HCM nr 387/1956, angajarea muncitorilor agricoli sezonieri în gospodăriile agricole de stat (IAS-uri) s-a organizat pe baza HCM nr 728/1956. HCM nr 899/1956 s-a extins în toate unitățile comerciale, s-a acordat spor de pericol pentru personalul unităților de construcții montaj prin HCM nr 419/1957. S-a dispus creșterea salariilor muncitorilor, cadrelor didactice, medico-sanitare și personalului administrativ, prin HCC al PMR si CM al RPR nr 473.
Acordul global s-a mai aplicat și pe baza HCM nr. 568 din 28 mai 1973 publicat în B Of nr 74 în unitățile agricole de stat.
Ultimele actualizări privind acordul global par să fi fost cele din 1983 - DECRET nr. 335 din 10 septembrie 1983 privind aplicarea formei de retribuire în acord global și a altor forme de retribuire specifice unor ramuri sau activități și 1984 – DECRET nr. 93 din 16 martie 1984 privind retribuirea în acord global a personalului muncitor din activitatea de construcții-montaj, prin preluarea lucrărilor în antrepriza.
Legea salarizării adoptată după 1990 a eliminat acordul global, iar Codul Muncii elaborat ulterior a păstrat această omisiune.
